Situația economică a României s‑a degradat rapid și abrupd la începutul anilor ’80, după impunerea restricțiilor generalizate pentru plata datoriei externe. Documentele Securității arată clar că lipsurile alimentare, cozile interminabile și nemulțumirile populației se amplificau de la an la an, în timp ce propaganda continua să prezinte România ca pe o țară aflată pe drumul prosperității. Relatările culese din teren de Securitate, filtrate și cenzurate, confirmă însă amploarea crizei. Când lumea se trezea cu noaptea-n cap pentru a se aşeza la cozi (fără a avea garanţia că, după ore de aşteptare, mai "prindea" carne) şi când muncitorii plecau neanunţat de la serviciu pentru că „s-a băgat” ceva.
Documentele prezentate demonstrează că, încă de la începutul anilor 1980, penuria de alimente atinsese cote alarmante. Situațiile consemnate în mai multe localități din județul Cluj sunt relevante pentru situația generală din țară.
De exemplu, o muncitoare din Turda se plângea că viața devenise nu doar din ce în ce mai scumpă, ci și că eforturile pentru a‑ți asigura cele necesare traiului erau tot mai mari.
Am cumpărat cu 5 lei kgr. de cartofi din piață și nu se găsesc nicăieri cartofi și am auzit la radio că vor fi foarte puțini anul acesta. Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi‑mîine nu mai avem din ce trăi. Țuica era cu 34 kgr., acum sînt sticle de 1/2 kgr. dar cu 29 lei sticla, așa s‑a scumpit...
Cozi uriașe la carne: sute de oameni așteptau ore întregi
Rapoartele descriu situații tensionate la măcelării, unde oamenii stăteau la rând ore în șir, chiar până târziu în noapte
Era încă un rînd de cca 200 persoane, care zbierau întruna, deoarece apăreau unii care intrau abuziv în față....n‑am ce face, stau la rînd de la orele 16 și uite este ora 21 și mai am în față peste 100 de persoane. Noroc că se dă numai 2 kg. carne de persoană și sper ca să‑mi ajungă și mie. Nu pot rămîne fără carne, chiar dacă stau pînă dimineața, întrucît am familie numeroasă care cere de mîncare...)
Din cauza cozilor interminabile, oamenii ajungeau să nu mai aibă timp decât să muncească și să doarmă. "Planul să‑l facem, dar nu avem din ce, stai toată ziua la coadă și nu primești carne și nici la salam nu mai poți ajunge".
Rapoartele interne contrazic propaganda oficială
Inspectoratul Județean Cluj al Ministerului de Interne nota în sintezele sale că nemulțumirile persistau, în ciuda discursului oficial optimist. Manifestarea nemulțumirii era etichetată în documente drept „comentarii tendențioase”: era o infracțiune ca cineva să constate faptul că realitatea nu se plia pe propaganda statului, iar atitudinea "negavivistă" este o circumstanță agravantă.
În lungile ore de stat la coadă, oamenii discutau între ei, spunându‑și păsurile, iar informatorii – aflați la aceleași cozi – îi raportau la Securitate.
Dacă‑ți trebuie un ou, plătești pe piață 3 lei bucata, 1 kg. ceapă 8 lei și cartofi 5 lei. ... De unde să iei acești bani cînd lui i s-a ridicat impozitul la dublu. Spune mai departe că țara aceasta este plină de pungași și huligani, săracii elevi sînt scoși la recoltare iar huliganii umplu cafenelele și restaurantele. Ziua beau, noaptea fac spargeri și jafuri. Am ajuns că ţara este a bandiților, își vărsa năduful un pensionar.
Țăranii, victime ale salariilor mizere de la CAP
Documentele CNSAS arată și o situație mai puțin cunoscută: țăranii, despre care se presupunea că trăiesc mai bine datorită produselor din gospodăria proprie, erau adesea mai defavorizați decât orășenii. Doctrina comunistă privind organizarea agriculturii s‑a dovedit falimentară. Gospodăriile Agricole Colective, ulterior Cooperative Agricole de Producție, nu au atins niciodată nivelul imaginii oficiale promovate de autorități.
Rapoartele arată că, în municipiul Dej, peste 50% dintre cei care solicitau produse alimentare proveneau din mediul rural, inclusiv din comune din Bistrița‑Năsăud sau Maramureș.
Mulți țărani vin pe piață cu diferite produse pe care le vînd la prețuri mari pentru motivul că la cooperativa locală nu primesc decît circa a treia parte din prețul ce‑l primesc pe piață. O altă problemă care este mult discutată și care considerăm că nu este bine rezolvată în municipiul Dej este problema pîinii negre care se cumpără în cantități apreciabile pentru hrănirea animalelor contractate cu statul sau ale populației, arată o sinteză a Securității Cluj.
Toate aceste documente demonstrează că situația de criză era profundă și generalizată, însă regimul o ascundea sistematic pentru a proteja imaginea oficială a „progresului”. Rapoartele Securității, deși filtrate, surprind tensiunea socială și degradarea nivelului de trai, confirmând că România anilor ’80 se afla într‑un colaps economic mascat.
