Nu cuantumul pensiei, ci natura juridică a contribuției este o formă de erodare sistematică a patrimoniului contribuabilului și o transformare treptată a unei economii obligatorii într-o prelevare fiscală mascată cu garanții patrimoniale limitate. Acea contribuție este un bun patrimonial protejat, fără capitalizare, fără protecție împotriva inflației și fără transmisibilitate către moștenitori cu încălcarea proporționalității si ingerința statului asupra acelui bun. FURT
Din perspectivă juridică, problema centrală a sistemului public de pensii este natura dreptului patrimonial asupra sumelor virate obligatoriu de contribuabil. Articolul 44 din Constituție garantează dreptul de proprietate, iar articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează bunurile și interesele patrimoniale recunoscute de lege. Deși contribuțiile sociale sunt obligatorii și individualizate pentru fiecare persoană, legislația română nu le conferă caracterul unor drepturi patrimoniale consolidate („vested rights”) care să poată fi transmise moștenitorilor.
Sistemul funcționează pe principiul pay-as-you-go, în care contribuțiile actualilor salariați finanțează pensiile curente, fără constituirea unui capital individual asupra căruia contribuabilul sau succesorii săi să aibă un drept patrimonial efectiv. Dacă persoana decedează înainte de pensionare sau după o perioadă scurtă de la deschiderea dreptului la pensie, contribuțiile plătite de-a lungul vieții rămân în sistem, fără obligația statului de a restitui diferența patrimoniului succesoral. Spre deosebire de alte sisteme care recunosc caracterul transmisibil al unor drepturi de pensie deja dobândite, legislația română tratează contribuțiile exclusiv ca elemente ale unui mecanism redistributiv.
Această opțiune legislativă ridică întrebări legitime privind proporționalitatea ingerinței în patrimoniul contribuabilului și delimitarea dintre contribuția socială și prelevarea fiscală. Cu cât perioada de cotizare este extinsă, iar posibilitatea valorificării economice a contribuțiilor de către titular sau familia acestuia este mai redusă, cu atât devine mai puternică dezbaterea asupra compatibilității actualului sistem cu protecția constituțională și convențională a proprietății.
Din perspectivă economică, mecanismul poate fi privit ca o dublă impozitare mascată a muncii. Prima prelevare este contribuția obligatorie reținută din venitul salarial, asupra căreia contribuabilul nu dobândește un drept patrimonial individual și transmisibil. A doua prelevare este produsă de inflație.
Sistemul actual de tip pay-as-you-go a schimbat din 1948 contribuțiile, care nu au mai fost acumulate în fonduri patrimoniale distincte, ci au început să finanțeze direct cheltuielile curente ale sistemului public de pensii. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a consacrat expres sistemul.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
