Una dintre cele mai frecvente confuzii din spațiul public este folosirea expresiei „guvern interimar” pentru a desemna un Guvern demis. Din punct de vedere constituțional, cele două situații nu sunt identice.
Articolul 110 alin. (4) din Constituție nu reglementează interimatul, ci stabilește regimul juridic al Guvernului al cărui mandat a încetat. Textul este categoric acest Guvern „îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern”.
Constituția nu spune că Guvernul își exercită atribuțiile în mod diminuat. Ea spune ceva mult mai sever, mandatul său a încetat. Ceea ce supraviețuiește este exclusiv obligația de a asigura continuitatea administrării statului și de a evita blocajul instituțional. Legitimitatea politică a fost pierdută, iar puterea de decizie este limitată la administrarea curentă.
Diferența dintre administrare și guvernare este esențială. Administrarea înseamnă conservarea funcționării statului, plata salariilor și pensiilor, executarea bugetului aprobat, funcționarea serviciilor publice, gestionarea situațiilor urgente și îndeplinirea obligațiilor deja asumate. Guvernarea presupune însă stabilirea unor politici noi, asumarea unor direcții strategice și adoptarea unor decizii care produc efecte pe termen lung. Exact această a doua categorie este exclusă de art. 110 alin. (4).
Această limitare constituțională trebuie să se reflecte și asupra activității membrilor Guvernului în cadrul CSAT. Legea nr. 415/2002 menține în CSAT prim-ministrul și miniștrii aflați încă în funcție, însă legea nu poate extinde competențele pe care Constituția le restrânge. Calitatea de membru al CSAT nu transformă un Guvern demis într-un Guvern cu mandat deplin.
Prin urmare, dacă CSAT adoptă măsuri indispensabile funcționării statului, gestionării unor amenințări imediate sau executării unor obligații deja existente, acestea pot fi compatibile cu limita constituțională a administrării treburilor publice. În schimb, dacă sunt adoptate hotărâri care stabilesc politici strategice noi, creează angajamente majore pentru stat, modifică orientări de securitate sau generează obligații de lungă durată, apare o serioasă problemă de constituționalitate.
A admite contrariul ar însemna golirea de conținut a art. 110 alin. (4). Ar fi suficient ca orice decizie pe care un Guvern demis nu o poate adopta direct să fie transferată în CSAT, eludând astfel voința expresă a Constituției.
Încetarea mandatului nu este o noțiune simbolică. Ea produce efecte juridice reale asupra întinderii competențelor executive. Guvernul demis doar administrează. Orice exercitare a puterii dincolo de această limită trebuie analizată cu maximă rigoare constituțională, deoarece respectarea Constituției depinde de natura și limitele competenței conferite de Legea fundamentală.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
