Ce-ar fi Vrancea fără vrâncenii săi? O țară a munților tăcuți, a văilor învolburate, a codrilor care șoptesc amintiri…. Și iată, apărut din neant, un vrâncean neaoș, Dumitru Apostu, care, numai la simpla vedere a camerei, a început a glăsui, precum o pasăre măiastră, un cântec-apel răscolitor. Un cântec despre trecutul glorios al acestor plaiuri, din vremurile lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Astăzi, 2 iulie 2018, vă ofer câteva clipe de încântare avându-l ca protagonist pe acest om minunat, pe cât de simplu, pe atât de înnobilat cu vocea și mintea sclipitoare, dăruite de Dumnezeu. Ascultându-l, înțelegem de unde a moștenit fiul său atâta talent, binecunoscutul om al versului Ion Apostu, pe care îl felicit că are așa părinți minunați. Sursa: https://www.facebook.com/silviu.stanciu2002
