Gândul zilei

„Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii” – Sfântul Isaac Sirul,

Știai că?

Harți este termen popular pentru a denumi zilele de dezlegare sau suspendare a postului, miercurea şi vinerea din anumite săptămâni ca: în săptămâna luminată, în săptămâna întâi de după Paşti, în săptămâna întâi de după Rusalii; miercuri şi vineri din răstimpul dintre Naştere şi Botezul Domnului, miercuri şi vineri din „săptămâna brânzei“ (după Duminica Vameşului şi a Fariseului). Se suspendă postul când marile sărbători Naşterea şi Botezul cad miercuri sau vineri. Termenul de harți, e o prescurtare din greaca nouă, o formă stâlcită a cuvântului armean araciovoroh (termen bisericesc – araciovorat), postul premiţiilor sau postul premergător Păresimilor, care la armeni se termină în sâmbăta Sf. Serghie (Sarchis), cu două săptămâni înaintea Postului Paştelui (numai la armeni şi Postul Sf. Serghie).

Citește și Rugaciunea zileri pe realitateaspirituala.net

Pilda zilei

 Haina milosteniei

„Un om milostiv trecea pe drum și a văzut un sărac care zăcea mort și gol. De milă, a scos o haină de pe el și l-a acoperit cu ea pe acesta. După o vreme, cu el s-a întâmplat o nenorocire: a căzut de pe cal și și-a rupt foarte urât piciorul. Doctorii au declarat într-un glas că trebuie neapărat să i-l taie, altfel va muri fără îndoială, promițându-i că vor reveni în ziua următoare ca să îl vindece în acest chip înfricoșător, l-au părăsit. Omul s-a mâhnit, nu mai putea să doarmă și plângea întruna. În miez de noapte i se arătă un necunoscut și-l întrebă:                                                                                                                           

– De ce plângi?                                                                                                                                                             

– Cum să nu plâng domnule? Doctorii vor să-mi taie piciorul.                                                                                      

– Arată-mi-l! – a cerut cel ce se arătase. După ce l-a privit, a zis:                                                                    

– Acum scoală-te și umblă.                                                                                                                   

– Nu pot, că este rupt!                                                                                                                                     

– Încearcă! – a stăruit necunoscutul. Sprijină-te pe mine!                                                                                   

Bolnavul a ascultat și, cu greu, a pornit.                                                                                                                            

– Încă mai șchiopătezi – a băgat de seamă necunoscutul și frecând, parcă, cu ceva piciorul bolnav, i-a zis: Acum culcă-te și dormi!                                                                                           

– Mă părăsești deja? – a strigat omul.                                                                                                                       

– Ce-ți mai trebuie? – a răspuns acela. De acum ești sănătos.                                                                                  

– Pentru Dumnezeu, Care te-a trimis la mine, spune-mi: cine ești? – l-a întrebat cel vindecat în chip minunat.                                                                                                                    

– Uită-te la mine și spune: nu e aceasta haina ta?                                                                                   

– Adevărat: a mea este, domnule! – a întărit omul.                                                                                 

– Eu sunt cel pe care l-ai văzut gol, zăcând mort şi pe care l-ai acoperit cu haina ta. Iată că pentru fapta ta cea bună Dumnezeu m-a trimis să te vindec. Dă mulțumită Domnului, a zis acela și s-a făcut nevăzut. Omul s-a simțit atunci pe deplin sănătos și a dat slavă lui Dumnezeu, iar doctorii s-au mirat nespus de minunea cea mai presus de cugetul și de priceperea omenească.”                                                                                                                                  

Lumina în candela inimii e milă! Mila e voia  Domnului Hristos! Pace și milă!

 

Articolul precedentAlexandra Păcuraru: Noi lăsăm trădătorii să pună lacătul pe tot? Nu v-ați săturat de „patriHoți”?
Articolul următorAlexandra Păcuraru: Oare România nu merită un destin demn între popoarele lumii?