SUA planifica la sfârșitul anilor’50 să șteargă de pe fața pământului cele mai mari orașe ale României în cazul unui conflict cu blocul socialist. Listele cu orașele care trebuiau nimicite a fost desecretizată în urmă cu aproape cinci ani, în 2015.
Documentele desecretizate pot fi accesate aici.
SUA elaborase o listă a localităților care urmau să fie lovite cu bomba nucleare în cazul unui război de proporții cu blocul socialist.
Atomic Weapons Requirements Study for 1959″, conceput de Pentagon în anul 1956, pentru un eventual conflict care ar fi izbucnit în următorii 3 ani, include o listă alfabetică cu peste 1200 de localități și 1100 de aeroporturi din Europa de Est, Uniunea Sovietică și China, ordonate ierarhic în funcție de importanța acestora.
Între aceste localități, desemnate ca ținte nucleare în caz de război, DGZ („Designated Ground Zero”), se regăsesc atât orașele sovietice — Moscova, prioritate nr. 1, 149 de obiective, Leningrad — nr.2, 145 de obiective, — cât și principalele orașe ale Europei de Răsărit: Berlinul de Est — nr. 61, 91 de obiective, Varșovia —loc 62, 15 obiective, Beijing etc.
Surprinzător sau nu, pentru publicul român, pe lista localităților care trebuiau anihilate se regăsesc și toate orașele mai mari din România: București (loc 63, 47 obiective), Constanța (loc 74), Brașov (204), Cluj (loc 205), Galați (206), Arad (226), Hunedoara (251) și Timișoara (loc 264).
Dar nu numai atât, între „Designated Ground Zero”, destinate obliterării se regăsesc și Adjud, Alba Iulia (cu Teiuș), Bacău, Baia Mare (cu Firiza), Bârlad, Bascov, Buzău, Călărași, Craiova, Cugir (cu Orăștie), Dăești, Dărmănești (cu sondele din apropiere — obiectiv 143!), Dej, Focșani, Giurgiu, Lugoj, Mangalia, Medgidia (cu Cernavoda și Fetești), Orșova, Petroșani (cu toată Valea Jiului), Sibiu, Sighet, Sinaia, Sulina, Țântăreni și Vlăhuța, etc, deci toate centrele industriale, nodurile feroviare, porturile fluviale și maritime ale României la vremea respectivă.
Cercetătorii americani care au studiat documentul de peste 800 de pagini în amănunțime au evidențiat și stabilirea ca prioritate militară (și deci destinată bombardării nucleare) a centrelor cu populație civilă, contrar prevederilor Convenției de la Geneva.
Întrucât la vremea elaborarării studiului rachetele balistice intercontinentale nu erau operaționale, bombardamentele nucleare urmau să fie efectuate de avioane de tip B-47 și B- 52, pornind de la bazele aeriene din Marea Britanie, Maroc și Spania. Bombele folosite urmau să aibă între 1,7 și 9 megatone, adică până la de 630 de ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima (15 kilotone). Același document afirmă necesitatea dezvoltării unor bombe de 60 de megatone, adică de 4500 de ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima.
Documentele desecretizate nu reprezintă un subiect de speculație politică, ci o realitate înfiorătoare, asupra modului în care ar fi fost destinați „morții atomice” peste 500 de milioane de oameni din Blocul de Răsărit, în cazul izbucnirii unui război mondial, scrie autorul.
