Ziua de 24 iunie este denumită în calendarul popular Sânzienele sau Drăgaica, peste ea suprapunându-se sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele au la origine un străvechi cult solar – sărbătorile solare fiind considerate praguri peste an, asemănătoare pragurilor din viața omului, care presupun ritualuri asemănătoare. Mai ales solstițiile și echinocțiile creează scenarii și făpturi mitice, acte de divinație, taine și povești ancestrale, asociate deschiderii porților cerului.
Nu este exclus ca, în vremuri îndepărtate, populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii în acest sens. Denumirea de Sânziene este preluată, conform unor opinii, de la numele micile flori de câmp galben-aurii cu miros dulce (sânziene). În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei.
În sudul țării, sărbătoarea populară mai poartă denumirea de Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina, sau Amuțitul Cucului.
Obiceiuri și tradiții de Sânziene și Drăgaică
*De sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din țară, o mulțime de obiceiuri și credințe.
*În tradiția populară, Sânzienele erau considerate zânele bune , spre deosebire de Rusalii , femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu pășesc.
*Ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac dar și pentru începerea secerișului.
*În unele zone, florile de Sânziene sunt împletite sub formă de cruce și sfințite la biserică, pentru a aduce protecția gospodăriei și a proprietarilor, peste an.
*În această zi se fac și pomeniri la biserică pentru morți, iar la morminte există tradiția de a duce flori puternic mirositoare.
*În ziua de Sânziene, există o îndelungată tradiție a organizării de târguri și iarmaroace, manifestările fiind organizate în trecut strict în scopul întâlnirii tinerilor în vederea căsătoriei, însă „tradiția târguielii pentru fata de măritat” s-a stins încet în timp, sărbătorile fiind acum un prilej tocmai bun pentru serbări câmpenești cu mici și bere.
*Există multe astfel de întâlniri de mare tradiție organizate în țară, și amintim doar târgurile de la Buzău, Câmpulung Muscel, Buda în Vrancea, Giurgeni în Ialomița sau Broșteni în Mehedinți, dar cel mai cunoscut dintre acestea este fără îndoială, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, una dintre cele mai fascinante manifestări de pe meleagurile noastre, cu o tradiție de aproape două secole, fiind atestat în anul 1816.
*Pe vremuri, locuitorii munților, păstori îndeobște, aveau gospodăriile atât de departe unii de alții, încât cel mai apropiat vecin era la mai bine de jumătate de oră de mers. În aceste condiții, fetele tinere nu aveau unde să meargă, să cunoască tineri, acestora nefiindu-le permis să meargă nici la înmormântări, spre deosebire de femeile măritate. Singurul moment prielnic din an îl reprezenta târgul de fete de pe Muntele Găina. La origini, Târgul de fete din Apuseni era organizat anual în preajma sărbătorii de Sânziene, de regulă în prima sâmbătă ce urma sărbătorii, atunci când mulțimi de oameni ajungeau aici din toate satele moților, sau din județele învecinate. Principala atracție a târgului o reprezentau fetele de măritat, care purtau la gât taleri de aur și de argint, ele fiind aduse aici cu tot cu zestre. Atât fetele cât și zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în fața corturilor fiecărei pretendente, iar în final, tocmeala decisivă avea loc în prezența părinților fetei. În cazul încheierii cu succes a negocierilor, perechea nouă era însoțită de alai, cântece de fluier și cimpoi, până la primul călugăr, care urma să le dea binecuvântarea căsătoriei. Tocmai de aceea preoții erau nelipsiți de la târgul de fete, la fel ca și negustorii de podoabe și cârciumarii. Târgul de pe Muntele Găina era bineînțeles un moment prielnic pentru familiile de moți să se mândrească, în fața procesiunii, cu frumusețea fiicelor lor și cu podoabele și mărfurile aduse la târg.
În zilele noastre Târgul și-a schimbat perioada de desfășurare în a doua jumătate a lunii iulie, iar caracterul manifestării este unul preponderent folcloric și de prezentare a meșteșugurilor locale.
Sursa: Realitatea Spirituala
