Zilele trecute am aflat, pentru a nu știu câta oară, că în România se moare din orice. Știam că se moare în spitale, adică intri cu o boală și pleci mort, dar cinismul zilelor noastre ne-a arătat că trebuie să plătești și bani grei – bolnav incurabil fiind – ca să mori – vezi cazul doctoriței de Oncologie de la Suceava. Am aflat și că poți muri ieșind pur și simplu la jogging, ucis de o haită de câini maidanezi, fix ca în junglă. Vânat! Și mai știm, din trecut, că ne mor copiii arși în maternități, că ne mor adolescenții arși de vii în cluburi, că poți muri pur și simplu așteptând verdele la semafor – ori îți cade ceva în cap, ori cazi pur și simplu cu podul. Mai grav este că, de 32 de ani, nimeni nu răspunde. Iar toate astea se întâmplă pentru că mulți, foarte mulți dintre cei puși să facă o treabă nu o fac. Sistemul este putred până în măduva oaselor din cauza mentalității – am să repet asta până mă ia dracul (sper că din cauze naturale). Nu există țară civilizată din Occident în care să se întâmple atâtea orori și nimeni să nu răspundă. În orice țară civilizată din Occident, moartea unei femei mâncată efectiv de câini se lăsa cu arestări și condamnări grele. În orice țară din Occident, o doctoriță care ia șpăgi de la bolnavii pe ultima sută era arestată și condamnată pe viață, probabil. În orice țară civilizată din Occident, o tragedie de asemenea proporții schimba sistemul sau ceva definitoriu în sistem – rotița care face ca el să se învârtă invers față de cum a fost conceput. În România, însă, rotițele toate merg invers, una-două merg normal și noi, jurnaliștii, suntem făcuți de ocară și bălăcăriți că „generalizăm”. Că nu sunt toți așa, că medicii sau asistentele șpăgare sunt excepții, că primarii care iau șpăgi pentru construcții neconforme sunt și ei excepții etc. Personal, am fost făcut în toate felurile când am spus că în Spitalul Județean Focșani se moare cu zile. La o zi după ce mi s-au aruncat hârdaie de lături în cap, a murit o femeie la naștere, după o cezariană greșită și alte patru operații. Și, peste toate astea, sistemul de Justiție este bomboana de pe colivă. Sistem care ar putea să schimbe din temelii mentalitatea românească din „timpul trece, leafa merge” în „nu-ți faci treaba, pleci acasă sau la pușcărie”. Dar el e la fel de corupt ca celelalte. Zilele trecute îmi povestea un prieten cum e viața în Danemarca, cum e sistemul de sănătate – ascultându-l, aveam impresia că țara aia e din alt univers. Un alt prieten îmi povestea cum e în Norvegia, altul cum e în Elveția, altul cum e în țări Schengen, de exemplu, că tot vrem acolo și ne rățoim la UE că merităm, da’ unii nu vor. Și ne-o spun, zilnic, și 8 milioane de români care au părăsit țara și pe care, sincer, îi felicit. Noi, cei rămași, le-am fi putut arăta că se pot întoarce, da’ nu vrem. Că de putut, putem, da’ merge și așa.
PS: la ora la care scriu aceste lucruri, sunt sigur că cineva îi umple buzunarul unui medic pentru treaba pe care ar trebui să o facă gratis.
